Gospel Tract and Bible Society

Veşnicia

Veşnicia depăşeşte imaginaţia şi înţelegerea omenească. Ea nu este un obiect sau un loc, nici nu este o perioadă de timp. Nu are niciun început şi niciun sfârşit. Toţi oamenii, începând de la Adam şi până la ultimul născut, vor fi în veşnicie.

Cuvântul veşnicie este folosit în Isaia 57:15 unde citim că Dumnezeu sălăuşeşte în veşnicia. El este veşnic, fără un început şi fără un sfârşit. Acest lucru poate fi spus numai despre Dumnezeu, deoarece omul are un început, dar sufletul său nu are sfârşit. Dicţionarul este de aceeaşi părere cu Biblia, spunând că veşnicia este o durată fără sfârşit; starea în care sufletul trece la moarte şi în care rămâne în vecii vecilor.

Afirmaţia de la începutul Bibliei „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul” (Genesa 1:1), are legătură cu crearea cerurilor, a pămân­tului şi a tuturor lucrurilor (Coloseni 1:16-17). Dumnezeu a poruncit că toate lucrurile vor înceta să existe: „...cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este de pe el, va arde” (2 Petru 3:10).

Eliberat de teamă

Ce este teama?

Teama de Dumnezeu

Teama de viitor

Teama de eşec

Teama de suferinţă

Teama de moarte

Ce este teama?

Cerul - Viitorul tău cămin?

Ce putem spune despre viitorul tău?

Cine se poate gândi la viitor fără să se gândească în acelaşi timp dacă există viaţă după moarte? Omul nu poate scăpa de gândurile referi­toare la starea sa după moarte, dar este înclinat să scoată aceste gânduri din mintea sa. Îl preocupă lucrurile acestei lumi, punând gândurile referitoare la moarte, Cer sau iad într-un viitor îndepărtat (Matei 24:48; Eclesiastul 8:11). Realitatea este totuşi că omul trebuie să aleagă. A nu alege nicicum înseamnă a fi pierdut pentru veşnicie.

Isus Cristos Vine Iarăşi

Domnul Isus a fost aici pe pământ pentru a-l răs­cumpăra pe om din starea lui păcătoasă. El a venit în smerenie, îmbrăcat cu chip de om şi a luat asupra Sa forma unui rob (Filipeni 2:7). El a murit pentru păcatul lumii, a fost îngropat apoi a înviat (1 Corinteni 15:4) şi S-a suit la cer (Faptele Apostolilor 1:9). El a fost văzut de apostoli şi de peste cinci sute de credincioşi, după învierea Sa. După ce S-a înălţat la cer, doi îngeri le-au spus ucenicilor că venirea Lui va fi la fel ca suirea Sa la cer. Nimeni nu ştie când Se va întoarce Domnul. Aceasta numai Dumnezeu o ştie. S-ar putea să fie seara, sau la miezul nopţii, sau dimineaţa, sau la amiază (Marcu 13:35). „De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi” (Matei 24:44).

Unii s-au aventurat să prezică timpul întoarcerii Sale, până şi ziua şi ceasul. Dar „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, ci numai Tatăl” (Matei 24:36). El va veni repede, „...cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului” (Matei 24:27). El va veni pe neaşteptate, „ ca un hoţ” (2 Petru 3:10), „Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei care locuiesc pe toată faţa pământului” (Luca 21:35). Domnul, în înţelepciunea Sa nemărginită, a hotărât ca lumea să nu ştie când va veni El, ca să răsplătească pe fiecare om după lucrarea pe care o va fi făcut-o fiecare (Apocalipsa 22:12). „Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi! (Marcu 13:37).

Ce Trebuie Să Fac Pentru A Fi Mântuit?

Oricine ar trebui să-şi pună această întrebare: “Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?” Mulţi oameni cred ca sunt mântuiţi şi totuşi, Isus spune: “Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”(Matei 7:21). Pentru a fi mântuit este necesar să credem că Hristos ne va ierta păcatele. Apoi trebuie să ne pocăim de ele, să trăim o viaţă sfântă şi să ne iubim unii pe alţii. Pentru că există multe învăţături promovate de o mulţime de religii, este normal să se pună întrebarea: “Care este de fapt adevărul?”

Pace a minţii într-o lume tulburată

„Pacea, unde este pacea – pentru naţiunile noastre, casele noastre şi pentru cele mai multe dintre inimile şi minţile noastre?” Acest strigăt agonizant a răsunat peste veacuri şi este auzit acum cu o şi mai mare intensitate pe măsură ce lumea devine tot mai mult instabilă şi copleşită de panică. Este acesta şi strigătul inimii tale? În mijlocul nemulţumirii şi tulburării dominante, tânjeşti tu după o linişte interioară care trece peste toate celelalte lucruri?