Ce Trebuie Să Fac Pentru A Fi Mântuit?

Oricine ar trebui să-şi pună această întrebare: “Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?” Mulţi oameni cred ca sunt mântuiţi şi totuşi, Isus spune: “Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”(Matei 7:21). Pentru a fi mântuit este necesar să credem că Hristos ne va ierta păcatele. Apoi trebuie să ne pocăim de ele, să trăim o viaţă sfântă şi să ne iubim unii pe alţii. Pentru că există multe învăţături promovate de o mulţime de religii, este normal să se pună întrebarea: “Care este de fapt adevărul?”

Ce înseamnă de fapt “a fi născut din nou”?

Mulţi oameni încearcă să-L slujească pe Domnul fără a experimenta întâi naşterea din nou, dar sunt ei oare mântuiţi? Isus a spus: “Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Atunci când Isus a plecat din lumea aceasta, El a trimis Duhul Sfânt. “Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” (Ioan 16:8). Duhul Sfânt îl va face pe om conştient de starea lui de păcat. Atunci, când omul începe să simtă povara păcatelor sale, se va simţi condamnat în inima sa. Dacă se smereşte şi prin credinţa sa în Isus, strigă către Dumnezeu din toată inima, atunci Dumnezeu îl va ierta. “Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele” (Faptele Apostolilor 3:19). Pocăinţa de păcate cuprinde părerea de rău pentru ele, abandonarea lor şi întoarcerea la o viaţă nouă. Când acest lucru se întâmplă, Duhul Sfânt intră în inima omului şi acesta este născut din nou. “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi (2 Corinteni 5:17).

Cine are nevoie de această naştere din nou?

“Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Inspirat de Duhul Sfânt, proorocul Isaia a proorocit despre suferinţele Domnului nostru Isus pentru păcatele omenirii. El a spus: “Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui” (Isaia 53:6). Isus i-a spus limpede lui Nicodim, un căutător al adevărului, că nimeni nu va putea vedea Împărăţia lui Dumnezeu fără a fi născut din nou. Această naştere spirituală este lucrarea Duhului Sfânt. Toţi cei ce vor să fie mântuiţi trebuie să experimenteze această naştere.

Toţi cei care sunt trudiţi şi împovăraţi de păcate sunt chemaţi să vină la Isus şi să găsească iertarea. Isus invită: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:28-30). Isus a suferit, Şi-a vărsat sângele şi a murit pe cruce “pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre; ci pentru ale întregii lumi” (1 Ioan 2:2).

Pocăinţa

Pocăinţa, mărturisirea şi restituţia (repararea păcatelor)  sunt toate componente ale întoarcerii la Domnul Isus cu toată inima, sufletul, mintea şi puterea noastră. “Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare” (Proverbele 28:13). “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Dacă am greşit faţă de semenii noştri, trebuie să ne mărturisim şi să recunoaştem vina şi să facem reparaţiile necesare atunci când e nevoie. “Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, şi I-a zis: «Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit»” (Luca 19:8).

Credinţă şi supunere

Odată ce am trăit naşterea din nou, încercăm să trăim o viaţă creştină în credincioşie. Isus îi învaţă pe ucenicii Săi: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze” (Matei 16:24). Suntem de asemenea povăţuiţi să ne păstrăm neîntinaţi de lume (Iacov 1:27). “Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume” (1 Ioan 2:15-16).

Creştinul va putea împlini aceste lucruri urmând călăuzirea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este Cel ce călăuzeşte şi dă puterea de a trăi o viaţă sfântă. “Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:13). Rezultatul acestui efort va fi o inimă schimbată; o viaţă de credinţă ce va duce la ascultare. “prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită” (Iacov 2:22). Creştinul trăieşte acum pentru Hristos, în loc să trăiască pentru sine însuşi.

Prezenţa interioară a Duhului Sfânt inspiră o dragoste profundă în inima creştinului. El va căuta părtăşia altor creştini născuţi din nou. Unitatea acestei părtăşii ne încurajează deschiderea inimilor unul faţă de celălalt.  Aceasta este un sprijin pentru creştin şi îl ajută să crească din punct de vedere spiritual.

Când ne naştem din nou, numele noastre sunt scrise în cartea vieţii. “Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc” (Apocalipsa 20:15). Păcatele ne sunt iertate şi trăim pacea şi bucuria în inima noastră. Satan va încerca să ne fure acest dar al mântuirii, dar Dumnezeu a promis să ne apere şi să ne elibereze dacă suntem credincioşi. “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8:1). “Evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare” (1 Timotei 4:8).

Isus Cristos Vine Iarăşi

Domnul Isus a fost aici pe pământ pentru a-l răs­cumpăra pe om din starea lui păcătoasă. El a venit în smerenie, îmbrăcat cu chip de om şi a luat asupra Sa forma unui rob (Filipeni 2:7). El a murit pentru păcatul lumii, a fost îngropat apoi a înviat (1 Corinteni 15:4) şi S-a suit la cer (Faptele Apostolilor 1:9). El a fost văzut de apostoli şi de peste cinci sute de credincioşi, după învierea Sa. După ce S-a înălţat la cer, doi îngeri le-au spus ucenicilor că venirea Lui va fi la fel ca suirea Sa la cer. Nimeni nu ştie când Se va întoarce Domnul. Aceasta numai Dumnezeu o ştie. S-ar putea să fie seara, sau la miezul nopţii, sau dimineaţa, sau la amiază (Marcu 13:35). „De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi” (Matei 24:44).

Unii s-au aventurat să prezică timpul întoarcerii Sale, până şi ziua şi ceasul. Dar „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, ci numai Tatăl” (Matei 24:36). El va veni repede, „...cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului” (Matei 24:27). El va veni pe neaşteptate, „ ca un hoţ” (2 Petru 3:10), „Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei care locuiesc pe toată faţa pământului” (Luca 21:35). Domnul, în înţelepciunea Sa nemărginită, a hotărât ca lumea să nu ştie când va veni El, ca să răsplătească pe fiecare om după lucrarea pe care o va fi făcut-o fiecare (Apocalipsa 22:12). „Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi! (Marcu 13:37).

Semnele vremurilor şi  venirea Sa

Domnul Însuşi ne-a dat anumite indicii, după care să putem stabili când se va apropie venirea Sa. „De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi  înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” (Matei 24:32,33).  Va fi:

1. RĂZBOAIE ŞI VEŞTI DE RĂZBOAIE  -  Matei 24:6

2. O NAŢIUNE CARE SE VA RIDICA ÎMPOTRIVA ALTEI NAŢIUNI - Matei 24:7

3. CUTREMURE, FOAMETE ŞI EPIDEMII - Matei 24:7

4. MULTĂ FĂRĂDELEGE, O DIMINUARE A DRAGOSTEI - Matei 24:12

5. CRISTOŞI ŞI ÎNVĂŢĂTORI FALŞI - Matei 24:11; Marcu 13:22

6. ZILELE CA ÎN VREMEA LUI NOE - Matei 24:37

7. SEMNELE ÎN SOARE, ÎN LUNA ŞI ÎN STELE - Luke 21:25

8. STRÂMTORARE ŞI PERPLEXITATE PRINTRE POPOARE - Luca 21:25

9. OAMENII CARE ÎŞI VOR DA SUFLETUL DE GROAZĂ - Luca 21:26

10. OAMENII VORBIND DESPRE PACE ŞI SECURITATE - 1Tesaloniceni 5:3

11. TIMPURI GRELE - 2 Timotei 3:1-5

12. OAMENII  CARE VOR UMBLA NUMAI DUPĂ PLĂCERI ŞI EVLAVIA LOR VA FI DOAR DE FORMĂ - 2 Timotei 3:1-7

13. OAMENII RĂI CARE VOR MERGE DIN RĂU ÎN MAI RĂU - 2 Tim. 3:13

14. O LEPĂDARE DE CREDINŢĂ - 2 Tesaloniceni 2:3

15. OAMENII CARE  ÎŞI VOR ADUNA BOGAŢII PENTRU AMBIŢII CARNALE - Iacov 5:1-5

16. BATJOCORITORI CARE NU VOR ŞTI CE VORBESC - 2 Pet. 3:3-10

17. BATJOCORITORI CARE VOR UMBLA PURTAŢI DE POFTELE LOR - Iuda 16,17,18

O dată cu creşterea fărădelegii şi răcirea dragostei, mulţe păcate se manifestă. Curvia, adulterul, divorţul şi recăsătoria, homosexualitatea şi delicventa juvenilă şi adultă au luat, în ultimul timp, proporţii îngrijorătoare şi sunt răspundite larg. Toate aceste păcate şi alte păcate accelerează întoarcerea Domnului. Lucrurile acestea au fost scrise „ca să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci, şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri” (2 Petru 3:2). Păcătoşii se vor îngrozi la venirea Sa, pe când sfinţii se vor bucura.

EŞTI TU GATA? Te-ai împăcat cu Dumnezeu, cu fraţii tăi, cu vecinii sau cu duşmanii tăi? Există ceva în viaţa ta care te împiedică să zici, „Amin, vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20)?

 

Ascultă, cine este acela care te cheamă?

Evangelia după Ioan 10.1-18

Ai auzit vreodată pe cineva care să-ţi strige numele fără ca tu să ştii de unde venea vocea?  Sau poate că abia auzeai vocea, deoarece era prea mult zgomot în jurul tău.

Ascultă, o voce te strigă. PE TINE!

Cine eşti tu?  Cum te numeşti?  De unde ai venit? Unde locuieşti? Unde te duci?

Cunoşti numele satului tău.  Poate n-ai mai fost nicăieri altundeva.  Dar ştii că satul tău face parte dintr-o ţară mare şi că ţările la un loc fac parte din lumea mare.

Biblia

Lumea a fost făcută cu aproape şase mii de ani în urmă. Dumnezeu a făcut-o.  Dumnezeu are o carte, numită Biblia, care ne spune cum a făcut El lumea şi cum i-a făcut pe primul bărbat şi pe prima femeie. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său.

De atunci, s-au tot născut copii.  De atunci, au început oamenii să moară.  Mii şi mii de oameni s-au născut şi au murit.

Tu te-ai născut din tatăl şi din mama ta. Însă Cel care te-a creat cu adevărat este Dumnezeu.  El a creat totul.  Te-ai gândit  vreodată  cât de minunat le-a făcut Dumnezeu pe toate şi cum te-a făcut pe tine?

Părinţii tăi ţi-au dat un nume. Dumnezeu îţi ştie numele.  El ştie fiecare nume indiferent de limbă.  El ştie totul.

Deoarece El ne-a creat, Dumnezeu ştie absolut totul despre noi.  El ne iubeşte pentru că suntem ai Lui.  El este Tatăl nostru din Cer şi ţine la noi mai mult decât tatăl şi mama noastră.

Dumnezeu

Dumnezeu a existat din totdeauna.  El trăieşte în veci.  Astfel, când a pus în noi suflarea Sa, ne-a făcut şi pe noi să trăim veşnic.  Nu, nu trupurile noastre, căci acestea mor, ci sufletul din lăuntrul nostru trăieşte veşnic.

Îl cunoşti tu pe Dumnezeu?  Poate întrebi: „Cine este Dumnezeu?  Unde este El?”

Vrei să ştii cu adevărat?  Da, sigur că vrei.  Înăuntrul tău doreşti să ştii.

Nu L-ai văzut niciodată pe Dumnezeu. Nu-i aşa? Nu, dar această nu înseamă că El nu există.

Există un singur Dumnezeu.  Nu mai e loc pentru vreun alt Dumnezeu, deoarece Cel care este cu adevărat Dumnezeu – umple Cerul şi  pământul.  El este prezent pretutindeni, în acelaşi timp. 

Casa lui Dumnezeu este în Cer, acel loc minunat de acolo, de sus, dar El trăieşte şi în inimile oamenilor care se supun glasului Său.

„Cum învăţ să-L cunosc pe Dumnezeu?”  Această te întrebai?  Dumnezeu are un minunat plan să ne prezinte.

Dumnezeu L-a trimis din Cer pe singurul Său Fiu, pe Isus, ca să le arate oamenilor cine este El şi cum este El.  Dumnezeu şi Isus sunt una.

Printr-o minune, Fiul lui Dumnezeu S-a născut ca un copilaş şi a crescut, devenind om mare.  Apoi, timp de trei ani, Isus le-a vorbit oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu, Tatăl Său, El le-a spus că Dumnezeu e sfânt şi nu poate suporta să vadă păcatul.

Apoi, Dunmezeu a pregătit pentru noi o cale de a ne mântui de păcatele noastre.  El L-a lăsat pe Fiul Său, Isus, să fie răstignit de oameni răi pe o cruce.  El a renunţat la viaţa Lui.  Atât de mare a fost dragostea Sa!

El a fost jertfa, care poate plăti pentru păcatele întregii lumi – fiecare păcat pe care l-ai săvârşit vreodată, fiecare păcat al fiecărui băiat sau fată, bărbat sau femeie.

A rămas Isus pe cruce?  A rămas El în mormânt?  Nu, după trei zile, El a înviat biruitor.  Apoi, S-a întors în Cer şi aşteaptă până când Dumnezeu decide că lumea se va sfârşi.  Atunci, El va fi Judecătorul drept al tuturor oamenilor.

Ai Evanghelia după Ioan?  Citeşte capitolul 10!  Ioan a scris ceea ce Isus le-a spus oamenilor.   Spusele Sale de atunci sunt valabile şi pentru noi cei de azi.  Isus a spus că El e Păstorul Cel Bun şi că Şi-a dat viaţa pentru oi.   Noi suntem oile.  Aceia care sunt oile Sale Îi cunosc vocea.  El le cheamă pe nume.  Ele nu se vor duce după un străin.

Străinul –cealaltă voce

Cine este străinul acela, de care trebuie să fugim? O, el este un hoţ! Lui nu-i pasă de oi.  El este un mincinos.  Nu există nici o fărâmă de adevăr în el.  El este Diavolul.  El este vrăjmaşul nostru, Satana.

Dar mai întâi de toate, el e duşmanul lui Dumnezeu.  El a fost odată un înger bun cu Dumnezeu în Cer.  Dar el a devenit mândru şi s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu şi  mulţi îngeri i s-au alăturat.  Dumnezeu a învins, deoarece El deţine toată puterea.  Aşa că El i-a izgonit din Cer pe Satana şi pe toţi cei care l-au urmat.  Satana Îl urăşte pe Dumnezeu pentru aceasta.

Întrucât nu se mai poate apropia de Dumnezeu, el îşi varsă mânia asupra creaturilor lui Dumnezeu, asupra oamenilor lumii.  Deoarece el a păcătuit, vrea să-i amăgească pe toţi să păcătuiască.  Nicodată păcatul nu va mai intra în Cer.

Mai există un loc, acela pe care Dumnezeu l-a creat pentru Diavol şi îngerii săi.  El este Iadul.  Iadul e un loc de chin.  E un foc mistuitor, ce nu se va stinge niciodată.  Este locul unde diavolul şi urmaşii lui vor fi pedepsiţi pe vecie.  Este un loc oribil, în care Dumnezeu va fi nevoit să ne trimită, dacă vom alege să ascultă de vocea Satanei.

Diavolul nu vrea ca noi să ne gândim la Iad.  El nu vrea ca noi să ne gândim la Dumnezeu.  De aceea încearcă să ne abată atenţia de la Dumnezeu.  Satana încearcă să ne facă să ascultăm de glasul lui.

Chiar înlăuntrul fiinţei tale, ai auzit cealaltă voce, vocea străinului?

Uneori ne face să credem că are lucruri bune de oferit.  Câteodată ne face să ne gândim:  „ Eu sunt mai bun decât alţii.  Sunt important.  Eu sunt pe primul loc. Eu îmi voi lua revanşă.  Trebuie să lupt pentru drepturile mele.  Este bine să fur, numai să nu mă prindă nimeni.  Toată lumea minte, deci pot şi eu.  Gândurile murdare nu sunt atât de rele – nimeni nu ştie ce gândesc.  Vorbele murdare sunt bune pentru a face mare haz.”

Iar alteori, te-ai simţit vreodată atât de descurajat, încât să fii ispitit să gândeşti:  „Nu sunt bun de nimic – de ce să continui să trăiesc?”

Toate acestea sunt vocea Diavolului.  El este un mincinos.  De aceea încearcă să ne facă şi pe noi mincinoşi!  El este un hoţ, de aceea vrea să ne facă şi pe noi să furăm.  El este un ucigaş, de aceea încearcă să ne facă şi pe noi să-i urâm pe alţii.

Când asculţi vocea aceea, cum te face să te simţi?  Îţi aduce un sentiment de mulţumire în lăuntrul tău?  O, nu, te face nefericit; te face să doreşti să te ascunzi.  Exact aşa este Satana.  Lui îi place să le facă pe toate în ascuns, în întuneric.

Isus, vocea Păstorului

Îl cunoşti tu pe Isus, Bunul Păstor?  Ai vrea să fii oaia Lui?  N-ai vrea să-I cunoşti vocea?

A, sigur că poţi, dar mai întâi, nu mai trebuie să asculţi de vocea cealaltă.

Acum, când eşti tăcut, vei auzi glasul blând al lui Isus, cheamându-te să-I dai Lui întreaga ta viaţă. Îl vei auzi spunându-ţi că îţi pare rău pentru toate păcatele tale şi că le mărturiseşti.

Poate cândva, în momentele tale de linişte, te gândeai:  „ Ce să fac oare cu toate necazurile şi poverile mele?  Aş dori să pot fi bun. Aş vrea să ajung acolo, unde nu voi mai fi flămând sau bolnav niciodată.  Ce se va întâmpla cu mine când voi muri?”

Şi poate că ţi-au mai venit multe alte gânduri.  Aceea e vocea lui Isus., cheamându-te. 

Uneori, te simţi trist, fără să ştii de ce?  Sau să te simţi singur, când de fapt nu eşti singur?  Această s-ar putea să se datoreze faptului că tu simţi lipsa lui Dumnezeu în viaţa ta, a Aceluia care te-a creeat şi te iubeşte.  El este Păstorul chemându-Şi oile pierdute.  El te cheamă şi te caută în mod repetat.

Când auzi glasul Păstorului, răspunde-I!  Spune-I că-ţi pare rău pentru păcatele tale.  Descrie exact cum te simţi şi roagă-L să te mântuiască.  Aceasta înseamnă a te ruga.

Te-ai rugat vreodată la Dumnezeul Cerului?  Fă-o acum! El te va auzi şi te va înţelege.  El îţi va da pacea la care  tânjeşti.

N-ai vrea să fii oaia Lui şi să-I cunoşti vocea?  El vrea să fie Prietenul tău.  El îţi va lua povara păcatului.  Te vei simţi fericit  în lăuntrul tău.  Vei fi iubitor şi bun ca El.  El te va ajuta să-ţi învingi toate temerile.

Chiar dacă alţii te vor batjocori pentru că eşţi creştin, tu ştii că Isus va avea grijă de tine.  Chiar dacă străinul te-ar ispiti din nou, trebuie să ai încredere că Isus te va ajuta să ieşi învingător.

Când eşti în siguranţă în braţele Păstorului de iubit, ştii că la sfârşit El te va duce în căminul Său minunat şi fericit, unde vei trăi cu Dumnezeu pe veci.