Veşnicia
Veşnicia depăşeşte imaginaţia şi înţelegerea omenească. Ea nu este un obiect sau un loc, nici nu este o perioadă de timp. Nu are niciun început şi niciun sfârşit. Toţi oamenii, începând de la Adam şi până la ultimul născut, vor fi în veşnicie.
Cuvântul veşnicie este folosit în Isaia 57:15 unde citim că Dumnezeu sălăuşeşte în veşnicia. El este veşnic, fără un început şi fără un sfârşit. Acest lucru poate fi spus numai despre Dumnezeu, deoarece omul are un început, dar sufletul său nu are sfârşit. Dicţionarul este de aceeaşi părere cu Biblia, spunând că veşnicia este o durată fără sfârşit; starea în care sufletul trece la moarte şi în care rămâne în vecii vecilor.
Afirmaţia de la începutul Bibliei „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul” (Genesa 1:1), are legătură cu crearea cerurilor, a pământului şi a tuturor lucrurilor (Coloseni 1:16-17). Dumnezeu a poruncit că toate lucrurile vor înceta să existe: „...cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este de pe el, va arde” (2 Petru 3:10).
Omul este o creatură a timpului, îşi face timp, foloseşte timp şi depinde de timp. Viaţa lui fizică şi temporară este controlată de timp. Totuşi, oricât de important ar fi, timpul nu are nicio legătură cu veşnicia. Veşnicia este unică şi incomparabilă. Nu are lungime care să se poată măsura, nu are lăţime, adâncime sau înălţime. Destinul ales în viaţă nu se poate schimba. Veşnicia continuă neschimbată.
Din toată creaţiunea, doar omul, fiind îmbrăcat cu un trup nemuritor, va face trecerea de la timp la veşnicie. Omul este singura creatură care are „suflare de viaţă" (Genesa 2:7), ce trăieşte în veci ca şi Dumnezeu.
La sfârşitul timpului, în veşnicie, vor fi dezvăluite multe minuni care nu pot fi explicate. Când Domnul Se va întoarce, orice ochi Îl va vedea (Apocalipsa 1:7). Va sta pe un scaun de domnie şi „toate neamurile” vor fi adunate înaintea Lui pentru judecată (Matei 25:31-32; 2 Corinteni 5:10). Acolo, Dumnezeu va judeca după ce este scris în cărţile Sale despre faptelor oamenilor (Apocalipsa 20:12-13). Scepticii găsesc aceste lucruri imposibile. „Orice ochi” înseamnă miliardele de oameni, din orice ţară, morţii din mare, morţii de pe pământ, cei înviaţi şi cei care se vor afla în viaţă. Mintea omului se cutremură la gândul că toate popoarele vor fi adunate la un loc în faţa scaunului de judecată. Cei care consideră acest lucru imposibil trebuie să ţină cont de faptul că timpul s-a terminat şi că veşnicia nu are limite. Restricţiile de distanţă sau timp de pe pământ vor lipsi în veşnicie.
Textul integral al: Veşnicia
Veşnicia, aşa cum ne-o dezvăluie Biblia, are trei aspecte — judecata, despărţirea celor drepţi de cei nedrepţi şi nemurirea. Această judecată va fi finală, fără drept de apel sau reconsiderare. În timpul cât omul trăieşte pe acest pământ, Dumnezeu îi pune în faţă binele şi răul, străduindu-Se să-l aducă pe om într-o relaţie bună cu Creatorul său. Cei care nu-I dau atenţie, la judecata finală îşi vor primi sentinţa şi apoi vor fi trimişi la o pedeapsă veşnică. Celor care s-au predat lui Dumnezeu în timpul vieţii, li se vor judeca păcatele înainte, pe când păcatele celor ce nu s-au predat, îi vor urma în judecata finală (1 Timotei 5:24).
După judecată, fiecare om va fi răsplătit după cele scrise în cărţi, dacă numele lor este scris în cartea vieţii (Apocalipsa 20:12). Cuvântul răsplată, folosit aici, este o răsplată pentru faptele săvârşite, bune sau rele.
Veşnicia va cunoaşte numai două feluri de oameni: mântuiţi şi pierduţi. Dumnezeu îi va clasifica după faptul că au acceptat sau au respins minunatul Său plan de mântuire în timpul vieţii lor. Sunt numai două destinaţii pentru toţi oamenii: Cerul pentru cei mântuiţi şi iadul pentru cei pierduţi.
Celor ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii, Judecătorul din veşnicie le va spune: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34); iar celor ale căror nume nu sunt scrise în Carte, Judecătorul le va spune: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25:41).
Unora cuvintele acestea le vor produce o mare şi neplăcută surpriză, iar altora le vin aşteptate. Sunt oameni care trec din viaţă în veşnicie, prin moarte, care s-au pregătit să-L întâlnească pe Dumnezeu; ei au murit cu asigurarea în inima lor că vor fi cu Domnul în veşnicie. Ei aşteaptă acele cuvinte de bun venit: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu."
Ceilalţi oameni, condamnaţi deja în această viaţă, nu sunt gata să se întâlnească cu Dumnezeu. Ei se înfricoşează de judecata ce-i aşteaptă (Evrei 10:27). În acea zi măreaţă, vor striga munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce stă pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului” (Apocalipsa 6:16).
În această mulţime de oameni vor fi incluşi şi cei dezamăgiţi: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege»” (Matei 7:22-23).
Ce conţine veşnicia pentru fiinţele nemuritoare nu ne este descris în Biblie. Totuşi, Isus ne-a spus că celor ce vor birui vor sta cu El pe scaunul de domnie (Apocalipsa 3:21); vor fi îmbrăcaţi în haine albe şi nu vor mai avea nevoi (Apocalipsa 7:14-17). Ei se vor bucura de fiecare binecuvântare pregătită pentru sufletele nemuritoare.
Cei cărora Judecătorul le va spune: „Duceţi-vă de la Mine!” vor merge „în întunericul de afară unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 8:12); vor merge „în gheenă, în focul care nu se stinge” (Marcu 9:43); vor fi „aruncaţi în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă” (Apocalipsa 20:15; 21:8). Aceste suflete vor fi cu mintea lucidă, vor cunoaşte oamenii (Luca 16:23); vor simţi chinul în văpaia focului (versetul 24); ei vor înţelege (versetul 26), şi îşi vor aduce aminte de viaţa trăită pe pământ (versetul 28), dar cei pierduţi nu vor avea parte de nimic bun în veşnicie.
Veşnicia îl va găsi pe Satan, vechiul balaur, învins cu totul şi pentru totdeauna, iar locul lui va fi în focul cel veşnic care a fost pregătit pentru Diavol şi îngerii săi (Matei 25:41). Ce soartă sinistră să fii într-un loc de chin împreună cu cea mai hidoasă şi rea fiinţă şi cu toţi îngerii săi blestemaţi!
Al treilea aspect al veşniciei, starea finală, este peste puterea noastră de înţelegere. Mintea omului este limitată la începuturi şi sfârşituri, şi din cauza aceasta omul trebuie să se bizuie pe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu este autorul tuturor lucrurilor ca şi veşnicia.
Dacă o pasăre ar lua în cioc un fir de nisip şi l-ar duce pe Lună, astfel ducând pe Lună tot pământul, veşnicia atunci ar fi început doar, dar n-ar fi mai aproape de sfârşit. Pentru cei păcătoşi, acesta este gândul cel mai dezastruos posibil. Însă pentru cei drepţi, care vor fi în extazul veşnic în Cer cu Dumnezeu şi sfinţii îngeri, veşnicia va fi un loc bun venit.
Acum cât suntem încă în viaţă, cât mai este timp, putem hotărî destinul nostru.
Eşti tu gata pentru veşnicie? Întrebarea această îţi cere răspunsul cât eşti în viaţă. Azi, e timpul să te pregăteşti pentru veşnicie.
Te poţi pregăti pentru această măreaţă întâlnire primindu-L pe Isus Cristos ca Mântuitorul omului, ca Cel ce a murit pe crucea de pe Calvar pentru păcatele omului şi a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră (Romani 4:25). Această primire trebuie să fie mai mult decât una mintală, trebuie să-L primeşti în inimă şi să te predai cu totul lui Dumnezeu. Astfel vei deveni un ucenic al lui Isus, cineva care umblă cu El, ascultă de învăţăturile Lui şi este călăuzit de Duhul Său.
Dacă refuzi să-L primeşti pe Cristos, va urma pedeapsa veşnică de la Dumnezeu. Viaţa nu e sigură, moartea e foarte sigură, iar veşnicia este prea aproape ca tu să continui să zăboveşti. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie acceptat acum.
Unde îţi vei petrece veşnicia?
„Unde îţi vei petrece veşnicia?” Este o întrebare foarte serioasă. Vei fi tu cu cei mântuiţi în slavă sau vei fi cu cei pierduţi în iad? Ai posibilitatea să alegi!
„Unde îţi vei petrece veşnicia?” Merită să te gândeşti de pe acum. Prietene, nu dormi, ia în serios această întrebare! Răspunde chiar acum la ea!
Unde îţi vei petrece veşnicia?