Pace a minţii într-o lume tulburată
„Pacea, unde este pacea – pentru naţiunile noastre, casele noastre şi pentru cele mai multe dintre inimile şi minţile noastre?” Acest strigăt agonizant a răsunat peste veacuri şi este auzit acum cu o şi mai mare intensitate pe măsură ce lumea devine tot mai mult instabilă şi copleşită de panică. Este acesta şi strigătul inimii tale? În mijlocul nemulţumirii şi tulburării dominante, tânjeşti tu după o linişte interioară care trece peste toate celelalte lucruri?
Realizări nesfârşite menite să facă în lume un loc mai bun şi mai sigur n-au făcut decât să transforme viaţa într-una tot mai complexă şi mai complicată. Chiar dacă am crede că în multe privinte oamenii au o viaţă mai uşoară decât a părinţilor lor, ea este mult mai dificilă. Oamenii sunt speriaţi şi îngrijoraţi. Dincolo de întrebări, există o nevoie acută pentru călăuzire şi sfătuire, siguranţă şi încredere. Avem nevoie şi dorim pacea minţii.
Pacea minţii – ce comoară! Poate de fapt această comoară să fie găsită într-o lume cu atât de mult conflict şi disperare, cu atât de multă tulburare şi necaz?
Marea căutare este în curs! Mulţimile caută pacea în faimă şi averi, în plăceri şi putere, în educaţie şi cunoaştere, în relaţii umane şi căsătorii. Ele doresc să-şi umple mintea cu cunoaştere şi poşetele cu bogăţii, dar sufletele le rămân pustii. Alţii caută să scape de realităţile vieţii în droguri sau alcool, dar pacea pe care o caută îi ocoleşte. Toate căutările lor nu fac decât să-i ducă într-un cerc vicios de frustrări şi zădărnicie. Ei sunt în continuare pustii şi singuri, încă într-o lume tulburată, cu o minte tulburată.
Textul integral al: Pace a minţii într-o lume tulburată
Mulţi caută între lucrurile exterioare şi tangibile, dar neglijează să privească înlăuntrul lor. Se tem de ceea ce ar putea descoperi. Ar prefera să blameze o lume tulburată pentru minţile lor tulburate, dar tratamentul trebuie să înceapă de la propria inimă.
Omul în tulburare
Dumnezeu l-a creat pe om şi l-a pus într-o grădină minunată pentru a se bucura de o pace, bucurie şi fericire perfectă. Dar când Adam şi Eva s-au răzvrătit, ei au fost copleşiţi imediat de vinovăţie. Dacă până atunci ei tânjiseră pentru prezenţa lui Dumnezeu, acum ei se ascundeau ruşinaţi. Vinovăţia şi teama au înlocuit pacea şi fericirea pe care o cunoscuseră. Acesta a fost momentul debutului unei lumi tulburate – şi a unei minţi tulburate.
Precum Adam şi Eva, atunci când nu eşti în ritm cu Dumnezeu, temerile şi anxietăţile se îngrămădesc în viaţa ta. Atunci când îţi concentrezi atenţia asupra lucrurilor nesigure ale vieţii, asupra unei lumi schimbătoare şi în descompunere, siguranţa şi încrederea ta sunt zdruncinate. Pacea ta este tulburată.
Păcatul l-a separat pe om de Dumnezeu. „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi” (Isaia 53:6). „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Vinovăţie, teamă, iritare, resentimente, egoism şi alte impulsuri ostile chinuiesc omul oriunde merge. Acestea aduc după ele oboseala şi epuizare mintală.
Iubirea de sine a fost o sursă a primei nesupuneri a omului. Ea continuă să fie una dintre înclinaţiile rele de bază care îl fac pe om să rătăcească pe calea disperării şi a strângerii de inimă. Când ajungi egoist în dorinţele şi ambiţiile tale, devii îngrijorat şi iritabil. Cu cât vei umbla mai mult pe cărarea egoismului, cu atât vei ajunge mai tulburat.
Viaţa avându-L pe Dumnezeu în centru aduce pace
În loc să te vezi pe tine ca şi centru al existenţei, tu trebuie să te întorci către Dumnezeu şi să faci din El scopul central al vieţii. Fără Dumnezeu în centrul existenţei tale, cazi uşor pradă meschinelor îngrijorări, anxietăţi, temeri, şi milă de sine. Avându-L pe Dumnezeu în centrul existenţei, fiecare domeniu al vieţii tale va fi atins asemeni spiţelor ce pleacă din butucul unei roţi, făcându-ţi viaţa deplină şi meritând să fie trăită. Doar o inimă centrată în Dumnezeu poate rămâne sigură şi plină de pace.
Psalmistul declară: “Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele” (Psalmul 57:7). Având încredere deplină în Dumnezeu, el s-a putut bucura de liniştea minţii. Cu inimile lipite de Dumnezeu, avem pacea interioară în mijlocul tulburărilor exterioare. Este posibil să fim “încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiţi” (2 Corinteni 4:8).
Isus Hristos, Autorul păcii
Isus îi cheamă pe toţi oamenii la cea mai semnificativă experienţă ce schimbă viaţa. “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze” (Matei 16:24). “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Vei accepta tu invitaţia Sa, “Veniţi la Mine”? El oferă lumină în loc de întuneric, încredere în loc de îndoială, pace în locul conflictului, bucurie în locul regretelor, odihnă pentru cel obosit, nădejde pentru cel disperat şi viaţă în locul morţii.
Dumnezeu l-a făcut pe om cu un suflet viu care tânjeşte după părtăşia cu Creatorul lui. “Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu” (Psalmul 42:1, 2). Doar Dumnezeul Cel Viu poate satisface sufletul. De acest lucru poţi să fii sigur; niciodată nu vei avea pace până ce vei fi în pace cu Dumnezeu.
Câmpul de bătălie din inima noastră
Deşi sufletul nostru tânjeşte după Dumnezeu, natura noastră păcătoasă se răzvrăteşte faţă de căile Sale. O parte din noi tânjeşte după Dumnezeu, iar o parte din noi caută împlinirea poftelor fireşti. Inima noastră este un câmp de bătălie pentru un conflict continuu. Această frământare interioară cauzează tensiuni şi încordări excesive. Fără Dumnezeu, suntem “ca marea înfuriată, care nu se poate linişti, şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl” (Isaia 57:20).
Nu poate exista pace până ce toată viaţa – minte, trup şi duh – nu va fi coordonată de Cel care ne-a creat şi ne înţelege. El nu este doar Stăpânul lumii, dar cunoaşte şi viaţa ta şi a mea de la început până la sfârşit. El Se gândea la noi când a venit în lume “ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii” (Luca 1:79).
Ca Prinţ al păcii, El te invită să vii la El. “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Atunci când vii la El, vei găsi alinare şi relaxare în libertatea pe care ţi-o dă. Pacea ta va fi asemeni unui râu (Isaia 48:18) – o pace activă strălucitoară, o pace puternică şi ce împrospătează, o pace ce întrece orice pricepere (Filipeni 4:7). Vei veni tu la Isus, lăsând poverile pe seama Lui? El spune: “Vă las pacea, vă dau pacea Mea... Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27).
Credinţa şi încrederea sunt antidoturile împotriva fricii şi anxietăţii. Cât de liniştitor este să te încrezi în singurul Dumnezeu care este din veşnicii în veşnicii, să ai un Prieten ce nu Se schimbă niciodată şi a cărui dragoste nu sfârşeşte niciodată. Prietenul Acesta Se gândeşte mereu la noi, ne poartă mereu de grijă. Aşa că, de ce să ne temem şi să fim neliniştiţi? Învaţă tu să faci ceea ce citim în 1 Petru 5:7: “Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi”. Când bătălia încetează este pace, aşa că de ce să nu-ţi predai viaţa Domnului? Adu-ţi aminte, dacă ai încredere, nu te îngrijorezi, iar dacă te îngrijorezi, nu poţi avea încredere. “Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3).
Resentimentul este încă o otravă ce-ţi fură liniştea minţii. Ea duce la descurajare şi confuzie lipsită de speranţă. Este greu să-i uiţi pe cei ce ţi-au făcut o nedreptate, dar trebuie să o faci dacă vrei să fii iertat. “Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:15). Odată ce credinţa se naşte în inima ta, vei fi în stare să-ţi predai voinţa. În locul resentimentei şi iritării, inima ta este umplută cu dragoste şi îndurare, iar tu trăieşti o pace lăuntrică. Când Isus domneşte în inima ta, îţi vei iubi vrăjmaşii. Doar prin sângele răscumpărător al lui Hristos se poate întâmpla acest lucru.
Pocăinţa şi mărturisirea păcatului duce la pacea minţii
Poate că simţi că povara păcatelor trecute te trage în jos şi simţi că e mai mult decât poţi duce. Domnul oferă remediul în Fapte 3:19: “Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare”. În 1 Ioan 1:9 se spune de asemenea: “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”. Drept rezultat, vei avea pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru, Isus Hristos (Romani 5:1).
În Psalmul 23, David îşi exprimă încrederea în Dumnezeu. El ne oferă un mesaj foarte descriptiv al păcii pe care a experimentat-o. Această pace şi părtăşie este pentru toţi cei care au o asociere vitală cu Păstorul.
Psalmul douăzeci şi trei
“Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.”
Îl cunoşti tu pe acest Păstor? Crezi în El şi te încrezi în El? Isaia ne spune că acest blând şi îndurător Păstor “va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui” (Isaia 40:11). Eşti tu gata să fii luat din mijlocul confuziei şi să fii dus în liniştea braţelor veşnice ale lui Dumnezeu? Eşti gata să-I încredinţezi Lui toate păcatele tale trecute, ispitele tale actuale, temerile tale legate de viitor şi să te supui pe deplin Lui? Domnul îţi oferă şansa. Alegerea este a ta.
Pacea trainică
Când te întorci la Isus Hristos cu toată inima, căutarea ta după pacea minţii se va sfârşi. El îţi va da pace şi un calm ce vine doar din încrederea în El. Vei putea să spui atunci împreună cu poetul:
Cunosc o pace acolo unde nu e pace,
O linişte acolo unde vânturile sălbatice bat,
Un loc secret unde, faţă în faţă
Cu Domnul, pot să merg.
- Ralph Spalding Cushman –
Vei avea pacea minţii într-o lume tulburată! Deschide uşa inimii tale pentru Hristos – chiar acum – şi, într-o zi, El îţi va deschide porţile cerului, acolo unde va domni pacea ce nu se va sfârşi niciodată.