Isus Cristos Vine Iarăşi

Domnul Isus a fost aici pe pământ pentru a-l răs­cumpăra pe om din starea lui păcătoasă. El a venit în smerenie, îmbrăcat cu chip de om şi a luat asupra Sa forma unui rob (Filipeni 2:7). El a murit pentru păcatul lumii, a fost îngropat apoi a înviat (1 Corinteni 15:4) şi S-a suit la cer (Faptele Apostolilor 1:9). El a fost văzut de apostoli şi de peste cinci sute de credincioşi, după învierea Sa. După ce S-a înălţat la cer, doi îngeri le-au spus ucenicilor că venirea Lui va fi la fel ca suirea Sa la cer. Nimeni nu ştie când Se va întoarce Domnul. Aceasta numai Dumnezeu o ştie. S-ar putea să fie seara, sau la miezul nopţii, sau dimineaţa, sau la amiază (Marcu 13:35). „De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi” (Matei 24:44).

Unii s-au aventurat să prezică timpul întoarcerii Sale, până şi ziua şi ceasul. Dar „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, ci numai Tatăl” (Matei 24:36). El va veni repede, „...cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului” (Matei 24:27). El va veni pe neaşteptate, „ ca un hoţ” (2 Petru 3:10), „Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei care locuiesc pe toată faţa pământului” (Luca 21:35). Domnul, în înţelepciunea Sa nemărginită, a hotărât ca lumea să nu ştie când va veni El, ca să răsplătească pe fiecare om după lucrarea pe care o va fi făcut-o fiecare (Apocalipsa 22:12). „Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi! (Marcu 13:37).

Semnele vremurilor şi  venirea Sa

Domnul Însuşi ne-a dat anumite indicii, după care să putem stabili când se va apropie venirea Sa. „De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi  înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” (Matei 24:32,33).  Va fi:

1. RĂZBOAIE ŞI VEŞTI DE RĂZBOAIE  -  Matei 24:6

Textul integral al: Isus Cristos Vine Iarăşi

2. O NAŢIUNE CARE SE VA RIDICA ÎMPOTRIVA ALTEI NAŢIUNI - Matei 24:7

3. CUTREMURE, FOAMETE ŞI EPIDEMII - Matei 24:7

4. MULTĂ FĂRĂDELEGE, O DIMINUARE A DRAGOSTEI - Matei 24:12

5. CRISTOŞI ŞI ÎNVĂŢĂTORI FALŞI - Matei 24:11; Marcu 13:22

6. ZILELE CA ÎN VREMEA LUI NOE - Matei 24:37

7. SEMNELE ÎN SOARE, ÎN LUNA ŞI ÎN STELE - Luke 21:25

8. STRÂMTORARE ŞI PERPLEXITATE PRINTRE POPOARE - Luca 21:25

9. OAMENII CARE ÎŞI VOR DA SUFLETUL DE GROAZĂ - Luca 21:26

10. OAMENII VORBIND DESPRE PACE ŞI SECURITATE - 1Tesaloniceni 5:3

11. TIMPURI GRELE - 2 Timotei 3:1-5

12. OAMENII  CARE VOR UMBLA NUMAI DUPĂ PLĂCERI ŞI EVLAVIA LOR VA FI DOAR DE FORMĂ - 2 Timotei 3:1-7

13. OAMENII RĂI CARE VOR MERGE DIN RĂU ÎN MAI RĂU - 2 Tim. 3:13

14. O LEPĂDARE DE CREDINŢĂ - 2 Tesaloniceni 2:3

15. OAMENII CARE  ÎŞI VOR ADUNA BOGAŢII PENTRU AMBIŢII CARNALE - Iacov 5:1-5

16. BATJOCORITORI CARE NU VOR ŞTI CE VORBESC - 2 Pet. 3:3-10

17. BATJOCORITORI CARE VOR UMBLA PURTAŢI DE POFTELE LOR - Iuda 16,17,18

O dată cu creşterea fărădelegii şi răcirea dragostei, mulţe păcate se manifestă. Curvia, adulterul, divorţul şi recăsătoria, homosexualitatea şi delicventa juvenilă şi adultă au luat, în ultimul timp, proporţii îngrijorătoare şi sunt răspundite larg. Toate aceste păcate şi alte păcate accelerează întoarcerea Domnului. Lucrurile acestea au fost scrise „ca să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci, şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri” (2 Petru 3:2). Păcătoşii se vor îngrozi la venirea Sa, pe când sfinţii se vor bucura.

EŞTI TU GATA? Te-ai împăcat cu Dumnezeu, cu fraţii tăi, cu vecinii sau cu duşmanii tăi? Există ceva în viaţa ta care te împiedică să zici, „Amin, vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20)?

 

Contactează-ne

Comandă broșuri

Cerul - Viitorul tău cămin?

Ce putem spune despre viitorul tău?

Cine se poate gândi la viitor fără să se gândească în acelaşi timp dacă există viaţă după moarte? Omul nu poate scăpa de gândurile referi­toare la starea sa după moarte, dar este înclinat să scoată aceste gânduri din mintea sa. Îl preocupă lucrurile acestei lumi, punând gândurile referitoare la moarte, Cer sau iad într-un viitor îndepărtat (Matei 24:48; Eclesiastul 8:11). Realitatea este totuşi că omul trebuie să aleagă. A nu alege nicicum înseamnă a fi pierdut pentru veşnicie.

Există doar două destine

Gloria Cerului sau pedeapsa veşnică rezervată făcătorilor de rele, aşa cum îi descrie Biblia, ne conving de faptul că trebuie să alegem Cerul ca destin veşnic. Trebuie să alegem dacă vrem să experimentăm răsplata Cerului. Este sigur că în Cer nu va intra nici un păcat. Pentru cei ce nu găsesc iertarea păcatelor lor va fi o pedeapsă veşnică în iad. „Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei drepţi în viaţa veşnică” (Matei 25:46 şi vezi Matei 7:21-23).

Cerul — căminul tuturor celor mântuiţi

Pentru cei mântuiţi, spălaţi în sângele lui Cristos, Cerul este un loc deosebit (Apocalipsa 7:13-14). Este căminul, înseamnă acasă. Setea după Cer a celor mântuiţi este ca setea psalmistului în Psalmul 63:1. Sufletul său tânjea după Dumnezeu într-un pământ uscat, fără apă. Pentru mintea omenească, Cerul pare un loc îndepărtat. Pentru persoana născută din nou, din Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, Cerul este mult mai apropiat şi real. Când Duhul lui Dumnezeu locuieşte în inima şi în viaţa copilului Său, acesta poate gusta dinainte ceva din plăcerea viitorului cămin.

Virtuţile exemplificate de Cristos, cum ar fi: dreptatea, smerenia, puritatea, dragostea, sunt pietre scumpe în Împărăţia Cerului. Pentru copilul lui Dumnezeu acestea sunt foarte preţioase. Când Dumnezeu binecuvântează viaţa credinciosului cu dragoste cerească, acesta va fi atent să fie cinstit şi smerit. În viaţa sa, el umblă de pe acum pe străzile aurite ale virtuţii. Inima sa însetează după plinătatea şi puritatea acestor virtuţi creştine în casa cerească (2 Corinteni 5:1).

Cerul — un loc al luminii

Textul integral al: Cerul - Viitorul tău cămin?

Pe acest pământ, viaţa are multe umbre. Întâl­nim adesea lucruri pe care nu le înţelegem. Încer­căm să le privim în viitor, dar ne este cu neputinţă. Chiar dacă omul posedă multe cunoştinţe, sunt încă multe lucruri pe care nu le cunoaşte. În viaţa noastră, experimentăm adesea dezamăgiri. Acestea pot fi descrise ca fiind întuneric.

Cerul are numai lumină. Acolo locuieşte Dum­nezeu. „Dumnezeu este lumină şi în El nu este întuneric” (1 Ioan 1:5). În lumina Sa este înţelegere deplină. Cunoştinţa va fi completă. Tot trecutul şi toate evenimentele vor fi cu totul clare. Cei mântuiţi iubesc lumina. Când faptele oamenilor sunt rele, ei iubesc întunericul (Ioan 3:19-21). În această lumină, va fi părtăşie deplină între Tatăl şi toţi cei care vor fi cu El.

Cerul este descris ca „moştenirea sfinţilor în lumină” (Coloseni 1:12). Atributele luminii pre­zentate în Scriptură sunt: cunoştinţa, sfinţenia, bucuria. Această lumină este neîntreruptă, veşnică! „Acolo nu va fi noapte” (Apocalipsa 21:25).

Cerul — un loc fără ameninţare sau păcat

„Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în urâciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului” (Apocalipsa 21:27). Descurajarea, dezamăgirea, ispita, păcatul, fac parte din viaţa pământească. Nu vor intra niciodată în acea ţară minunată.

În Apocalipsa 21:4 citim: „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”. Pentru creştin, Cerul este locul odihnei depline, terminarea călătoriei. El ştie că aşa cum Dumnezeu i-a şters multe lacrimi încă aici pe pământ, în Cer întristarea va fi îndepărtată cu totul.

Starea de nemurire a celor mântuiţi

Aici, pe pământ, relaţiile noastre cu oamenii sunt importante. Bucuriile lor sunt şi ale noastre, la fel cum durerile lor sunt şi ale noastre. Legăturile familiale sunt foarte importante şi de aceea despărţirile devin dureroase. Aceasta face parte din starea noastră de muritori.

Când Domnul Isus Se va întoarce pentru judecată, fiecare va fi transformat. Morţii vor învia, iar ce a fost muritor se va îmbrăca în nemurire. Trupul corupt, supus morţii, va deveni ca trupul Său glorios. „El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are, de a-Şi supune toate lucrurile” (Filipeni 3:21).

În această stare, relaţiile de familie nu vor mai avea aceeaşi semnificaţie pentru noi. Isus ne-a învăţat că acolo nu vor mai fi relaţii de căsătorie (Matei 22:30). Bucuriile acestei vieţi vor păli pe lân­gă bucuria pe care o vom experimenta în prezenţa Domnului Dumnezeului nostru. Nimic nu va stin­gheri legătura dintre cei mântuiţi şi Mielul lui Dumnezeu.

Sfinţii vor privi în continuu la lucruri pe care o fiinţă muritoare nu le-a văzut niciodată; ei vor asculta lucruri pe care urechea omului nu le-a auzit niciodată şi ei vor cunoaşte lucruri la care inima nu s-a gândit niciodată.

Isus şi ai Săi vor fi glorificaţi

Vine ziua când Domnul Isus le va apărea tuturor locuitorilor acestui pământ. Fiecare va sta în Faţa Sa pentru a fi judecat (Matei 25:31-34). Adevăraţii urmaşi ai lui Cristos, chiar dacă aici pe pământ au fost dispreţuiţi, vor fi luaţi în slavă (în Cer). Acolo, ei vor putea să-L laude şi să-L slăvească pe Dumnezeu la nesfârşit. Acolo, trupul lor muritor va fi înlocuit cu cel nemuritor. „Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care zice: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă»” (1 Corinteni 15:54; vezi şi 2 Corinteni 5:1).

În viaţa aceasta, sfinţii au trecut prin multe încercări, ispite, dificultăţi. Prin har, cei care au crezut în Izbăvitorul şi au rămas neclintiţi până la capăt, vor fi luaţi în Cer. Oamenii din toate ţările, de toate limbile şi de toate vârstele care au păstrat credinţa, se vor afla acolo. Această mulţime pe care nimeni nu o poate număra, căreia i-au fost iertate păcatele şi s-a sfinţit în sângele lui Isus Cristos, va locui în Cerul (Apocalipsa 7:9-14).

Sufletele răscumpărate în această viaţă vor fi glorificate în Cer. Ce experienţă minunată va fi nunta Bisericii Sale cu Mielul lui Dumnezeu! Va fi o glorie incomparabilă (Apocalipsa 19:7-9).

Cerul — un loc ce depăşeşte înţelegerea omenească

„Acum vedem ca într-o oglindă în chip întune­cos, dar atunci vom vedea faţă în faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, cum am fost cunoscut şi eu pe deplin” (1 Corinteni 13:12).

Gloria şi splendoarea Cerului nu pot fi înţelese şi descrise pe deplin. Mintea noastră poate înţelege doar lucrurile pe care le vedem şi le simţim. Deşi înţelegem că Cerul este locul unde sufletul locuieşte cu Dumnezeu, El a ales să nu ne dezvăluie toate aspectele acestui loc veşnic.

În Scripturi, avem doar câte ceva scris despre Cer. Primul martir creştin, Ştefan, când a fost lovit cu pietre pentru credinţa sa, „şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7:55). Lui Ştefan, fiind plin de Duhul Sfânt, i s-a dat să vadă puţin din viitorul său cămin.

Chiar dacă multe lucruri referitoare la Cer nu pot fi explicate, ştim îndeajuns ca să dorim să locuim o veşnicie în cetatea pe care a pregătit-o Dumnezeu. Evrei 11:10 ne spune despre Avram că el a privit cu credinţă spre „cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu”. (Citeşte şi Evrei 11:13-16).

Vom fi noi acolo?

Unde vom merge când ni se va termina viaţa? Vom merge în Cer? Duhul lui Dumnezeu bate în mod blând la uşa inimii, reamintindu-ne să ne pregătim pentru veşnicie.

Trebuie să recunoaştem nevoia noastră pentru Dumnezeu. Prin căderea în păcat, omul a pierdut bunăvoinţa lui Dumnezeu. Prin pocăinţă, prin obţinerea iertării păcatelor în sângele lui Isus Cristos, acea legătură poate fi refăcută. Atunci Dumnezeu ne acceptă ca fiind drepţi şi ne iartă. Devenim copii ai lui Dumnezeu prin puterea Cuvântului Său şi a Duhului Sfânt (Ioan 3:5; 1:12). Pacea pe care o experimentăm atunci e doar o mică parte a odihnei depline ce va fi a noastră în veşni­cie. Fiecare suflet poate avea în inimă certitudinea că în Cer i-a fost pregătit un loc (Ioan 14:2-3).

Contactează-ne

Comandă broșuri

Veşnicia

Veşnicia depăşeşte imaginaţia şi înţelegerea omenească. Ea nu este un obiect sau un loc, nici nu este o perioadă de timp. Nu are niciun început şi niciun sfârşit. Toţi oamenii, începând de la Adam şi până la ultimul născut, vor fi în veşnicie.

Cuvântul veşnicie este folosit în Isaia 57:15 unde citim că Dumnezeu sălăuşeşte în veşnicia. El este veşnic, fără un început şi fără un sfârşit. Acest lucru poate fi spus numai despre Dumnezeu, deoarece omul are un început, dar sufletul său nu are sfârşit. Dicţionarul este de aceeaşi părere cu Biblia, spunând că veşnicia este o durată fără sfârşit; starea în care sufletul trece la moarte şi în care rămâne în vecii vecilor.

Afirmaţia de la începutul Bibliei „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul” (Genesa 1:1), are legătură cu crearea cerurilor, a pămân­tului şi a tuturor lucrurilor (Coloseni 1:16-17). Dumnezeu a poruncit că toate lucrurile vor înceta să existe: „...cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este de pe el, va arde” (2 Petru 3:10).

Omul este o creatură a timpului, îşi face timp, foloseşte timp şi depinde de timp. Viaţa lui fizică şi temporară este controlată de timp. Totuşi, oricât de important ar fi, timpul nu are nicio legătură cu veşnicia. Veşnicia este unică şi incomparabilă. Nu are lungime care să se poată măsura, nu are lăţime, adâncime sau înălţime. Destinul ales în viaţă nu se poate schimba. Veşnicia continuă neschimbată.

Din toată creaţiunea, doar omul, fiind îmbră­cat cu un trup nemuritor, va face trecerea de la timp la veşnicie. Omul este singura creatură care are „suflare de viaţă" (Genesa 2:7), ce trăieşte în veci ca şi Dumnezeu.

La sfârşitul timpului, în veşnicie, vor fi dez­văluite multe minuni care nu pot fi expli­cate. Când Domnul Se va întoarce, orice ochi Îl va vedea (Apocalipsa 1:7). Va sta pe un scaun de domnie şi „toate neamurile” vor fi adunate înaintea Lui pentru judecată (Matei 25:31-32; 2 Corinteni 5:10). Acolo, Dumnezeu va judeca după ce este scris în cărţile Sale despre faptelor oamenilor (Apocalipsa 20:12-13). Scepticii găsesc aceste lucruri imposibile. „Orice ochi” înseamnă miliardele de oameni, din orice ţară, morţii din mare, morţii de pe pământ, cei înviaţi şi cei care se vor afla în viaţă. Mintea omului se cutremură la gândul că toate popoarele vor fi adunate la un loc în faţa scaunului de judecată. Cei care consideră acest lucru imposibil tre­buie să ţină cont de faptul că timpul s-a terminat şi că veşnicia nu are limite. Restricţiile de distanţă sau timp de pe pământ vor lipsi în veşnicie.

Textul integral al: Veşnicia

Veşnicia, aşa cum ne-o dezvăluie Biblia, are trei aspecte — judecata, despărţirea celor drepţi de cei nedrepţi şi nemurirea. Această judecată va fi finală, fără drept de apel sau reconsiderare. În timpul cât omul trăieşte pe acest pământ, Dumnezeu îi pune în faţă binele şi răul, străduindu-Se să-l aducă pe om într-o relaţie bună cu Creatorul său. Cei care nu-I dau atenţie, la judecata finală îşi vor primi sentinţa şi apoi vor fi trimişi la o pedeapsă veşnică. Celor care s-au predat lui Dumnezeu în timpul vieţii, li se vor judeca păcatele înainte, pe când păcatele celor ce nu s-au predat, îi vor urma în judecata finală (1 Timotei 5:24).

După judecată, fiecare om va fi răsplătit după cele scrise în cărţi, dacă numele lor este scris în cartea vieţii (Apocalipsa 20:12). Cuvântul răs­plată, folosit aici, este o răsplată pentru faptele săvârşite, bune sau rele.

Veşnicia va cunoaşte numai două feluri de oameni: mântuiţi şi pierduţi. Dumnezeu îi va clasifica după faptul că au acceptat sau au respins minunatul Său plan de mântuire în timpul vieţii lor. Sunt numai două destinaţii pentru toţi oamenii: Cerul pentru cei mântuiţi şi iadul pentru cei pierduţi.

Celor ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii, Judecătorul din veşnicie le va spune: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moş­teniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la înte­meierea lumii” (Matei 25:34); iar celor ale căror nume nu sunt scrise în Carte, Judecătorul le va spune: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25:41).

Unora cuvintele acestea le vor produce o mare şi neplăcută surpriză, iar altora le vin aşteptate. Sunt oameni care trec din viaţă în veşnicie, prin moarte, care s-au pregătit să-L întâlnească pe Dumnezeu; ei au murit cu asigurarea în inima lor că vor fi cu Domnul în veşnicie. Ei aşteaptă acele cuvinte de bun venit: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu."

Ceilalţi oameni, condamnaţi deja în această viaţă, nu sunt gata să se întâlnească cu Dumne­zeu. Ei se înfricoşează de judecata ce-i aşteaptă (Evrei 10:27). În acea zi măreaţă, vor striga mun­ţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce stă pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului” (Apocalipsa 6:16).

În această mulţime de oameni vor fi incluşi şi cei dezamăgiţi: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege»” (Matei 7:22-23).

Ce conţine veşnicia pentru fiinţele nemuri­toare nu ne este descris în Biblie. Totuşi, Isus ne-a spus că celor ce vor birui vor sta cu El pe scaunul de domnie (Apocalipsa 3:21); vor fi îmbrăcaţi în haine albe şi nu vor mai avea nevoi (Apocalipsa 7:14-17). Ei se vor bucura de fiecare binecuvântare pregătită pentru sufletele nemu­ritoare.

Cei cărora Judecătorul le va spune: „Du­ceţi-vă de la Mine!” vor merge „în întunericul de afară unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 8:12); vor merge „în gheenă, în focul care nu se stinge” (Marcu 9:43); vor fi „aruncaţi în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă” (Apocalipsa 20:15; 21:8). Aceste suflete vor fi cu mintea lucidă, vor cunoaşte oamenii (Luca 16:23); vor simţi chinul în văpaia focului (versetul 24); ei vor înţelege (versetul 26), şi îşi vor aduce aminte de viaţa trăită pe pământ (versetul 28), dar cei pierduţi nu vor avea parte de nimic bun în veşnicie.

Veşnicia îl va găsi pe Satan, vechiul balaur, învins cu totul şi pentru totdeauna, iar locul lui va fi în focul cel veşnic care a fost pregătit pentru Diavol şi îngerii săi (Matei 25:41). Ce soartă sinistră să fii într-un loc de chin împreună cu cea mai hidoasă şi rea fiinţă şi cu toţi îngerii săi blestemaţi!

Al treilea aspect al veşniciei, starea finală, este peste puterea noastră de înţelegere. Mintea omului este limitată la începuturi şi sfârşituri, şi din cauza aceasta omul trebuie să se bizuie pe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Dum­nezeu este autorul tuturor lucrurilor  ca şi veşnicia.

Dacă o pasăre ar lua în cioc un fir de nisip şi l-ar duce pe Lună, astfel ducând pe Lună tot pământul, veşnicia atunci ar fi început doar, dar n-ar fi mai aproape de sfârşit. Pentru cei păcătoşi, acesta este gândul cel mai dezastruos posibil. Însă pentru cei drepţi, care vor fi în extazul veşnic în Cer cu Dumnezeu şi sfinţii îngeri, veşnicia va fi un loc bun venit.

Acum cât suntem încă în viaţă, cât mai este timp, putem hotărî destinul nostru.

Eşti tu gata pentru veşni­cie? Întrebarea această îţi cere răspunsul cât eşti în viaţă. Azi, e timpul să te pregăteşti pentru veşnicie.

Te poţi pregăti pentru această măreaţă întâl­nire primindu-L pe Isus Cristos ca Mântuitorul omului, ca Cel ce a murit pe crucea de pe Calvar pentru păcatele omului şi a fost înviat pentru îndrep­tăţirea noastră (Romani 4:25). Această primire trebuie să fie mai mult decât una mintală, trebuie să-L primeşti în inimă şi să te predai cu totul lui Dumnezeu. Astfel vei deveni un ucenic al lui Isus, cineva care umblă cu El, ascultă de învăţăturile Lui şi este călăuzit de Duhul Său.

Dacă refuzi să-L primeşti pe Cristos, va urma pedeapsa veşnică de la Dumnezeu. Viaţa nu e sigură, moartea e foarte sigură, iar veşnicia este prea aproape ca tu să continui să zăboveşti. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie acceptat acum.

Unde îţi vei petrece veşnicia?

„Unde îţi vei petrece veşnicia?” Este o întrebare foarte serioasă. Vei fi tu cu cei mântuiţi în slavă sau vei fi cu cei pierduţi în iad? Ai posibilitatea să alegi!

„Unde îţi vei petrece veşnicia?” Merită să te gân­deşti de pe acum. Prietene, nu dormi, ia în serios această întrebare! Răspunde chiar acum la ea!

Unde îţi vei petrece veşnicia?

Contactează-ne

Comandă broșuri